Bricheta lui Fanel
Tuesday, September 22nd, 2009Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
When Flickr loads it’s editing tool – Picnik – these two-word phrases are displayed as loading status. Makes my day every time
Coloring flowers
Buttering sandwiches
Picking blackberries
Blooming blossoms
Planting trees
Warming breeze
Growing grass
Sprinkling dew
Laying blanket
Cueing bird songs
Stealing picnik basket
Floating kites
Applying sunscreen
Fluffing clouds
Painting sky
„În România nu se munceşte destul”. Toţi românii par să fie de acord cu această judecată aspră şi numai în parte îndreptăţită. Românii ştiu să fie şi căpşunari harnici, dacă pot anticipa un câştig tentant. Nu au, e drept, cultul protestant al datoriei şi al efortului mântuitor, nici demagogia marxistă a muncii înţelese ca emblemă a umanităţii. Dar nici nu dormitează mediteranean, la umbră. Şi chiar dacă nu muncesc în sens tradiţional, sunt activi: „se descurcă”, fac aranjamente, „se află-n treabă”, „au de alergat.”
În ce mă priveşte, sunt îngrijorat mai curând de contrariul: când văd cum arată ziua de lucru a unui tânăr de azi, mă întreb care mai poate fi bilanţul lui de viaţă. Activitatea lucrativă asfixiază, în asemenea măsură, intervalul diurn, încât „lucrativ” nu mai înseamnă nimic: e obţinerea unui câştig de care nu se bucură nimeni, un câştig din care nimeni nu are nimic de câştigat.
„Modelul” e, preponderent, occidental. Se practică frecvent o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în weekend, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai. La orizont, apare un tip de vitalitate care, paradoxal, subminează (sau amână) pofta de viaţă. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacţii”. Reuşita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi. Lipsa de timp (blestemul de a fi mereu „ocupat”) suspendă, treptat, cel puţin două din componentele decisive ale unei existenţe depline: singurătatea şi răgazul.
Singurătatea e materia primă a reflexivităţii şi a construcţiei de sine. „Dumnezeu – s-a spus – e ceea ce fiecare ştie să facă cu propria sa singurătate”. Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supravieţui interior în condiţia unei sociabilităţi perpetue. Sfârşeşti, inevitabil, prin a-ţi pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar când nu-şi mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul şi cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său. Nu întâmplător, în închisorile Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătăţii: condamnatul era, clipă de clipă, însoţit (de fapt încolţit) de o prezenţă tăcută dar tenace, o prezenţă programată să excludă orice posibilitate a intimităţii şi a solilocviului.
Răgazul e valorificarea intensă a non-activităţii. E înlocuirea eficienţei prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respiraţia lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului până la experienţa totodată subtilă şi simplă a vidului, răgazul e recuperarea identităţii tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligaţii, utilităţi şi urgenţe. O ieşire igienică, pe verticală, din registrul actualităţii. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator şi fără vaccinul singurătăţii, munca recade în semnificaţia ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar. – citat Andrei Pleşu (sursa aici)
Plato: For the greater good.
Karl Marx: It was a historical inevitability.
Machiavelli: So that its subjects will view it with admiration, as a chicken which has the daring and courage to boldly cross the road, but also with fear, for whom among them has the strength to contend with such a paragon of avian virtue? In such a manner is the princely chicken’s dominion maintained.
Hippocrates: Because of an excess of light pink gooey stuff in its pancreas.
„If there was one figure in popular culture who had more influence on shaping the generation of young minds whilst I was growing up, then it would have to be Superman.
I had the action figures, I watched Superman II with monotonous regularity and, most of all, I had the costume. This came in a box with the words “PLEASE DO NOT ATTEMPT TO FLY” written down the side of it; on the off chance that some feckless idiot was under the illusion that donning the costume actually imbued you with the actual powers of Superman.
Any sensible child would notice the lack of super-strength, x-ray vision and super-breath that can freeze an entire lake, long before the ability to fly was noticed as being absent; so I sort of feel that if a child was dumb enough to throw himself off a tall building under the assumption that he could do so, then this is probably a process of natural selection that we perhaps should not interfere with.“
„În oraşul meu, încă o săptamână.
Încă un weekend.
A venit şi toamna. Şi ploile.
S-au tâmpit şi mai tare cretinii în trafic.
Dar dacă săptamânile trecute am avut parte doar de incidente periculoase care m-au făcut să
realizez că pot sta linişită la stop şi mă poate face un imbecil cu un Audi praf, zilele trecute am
avut parte şi de ceva momente amuzante.
Joi am vazut o scenă genială. (more…)
1. Sit in a straight, comfortable chair in a well lit place in front of your computer.
2. Log onto MSN and ICQ (be sure to go on away!). Check your email.
3. Read over the assignment carefully, to make certain you understand it.
4. Walk down to the vending machines and buy some chocolate to help you concentrate.
5. Check your email. (more…)
- Doua lucruri sunt sigure în lumea asta, zise Profesorul. Moartea si vacanta. Numai ca a vacanta vine întotdeauna la termen, prin urmare ai timp sa te pregatesti pentru ea. De cîteva zile începuse vacanta de vara, iar Profesorul revenise în cîrciuma dupa sesiunea de examene care tocmai se terminase. (more…)